Posted by: ralinoz on: 03/09/2010
Da, s-a terminat iarna in Australia. De alaltaieri. Si astfel s-a terminat si perioada de hibernare a blogului. Ce s-a intamplat in perioada asta? Pai, destul de multe, avand in vedere ca viata aici e activa, chiar si in timpul celei mai reci ierni din ultimii 20 de ani de aici. Bine, temperatura nu a scazut sub 10 grade in timpul zilei si 4 grade in timpul noptii, dar aici definitia iernii e diferita, in sensul ca e cu adevarat frig daca nu ti se mai usuca peste noapte hainele puse la uscat afara..
Asa, dupa cum spuneam, s-au intamplat destul de multe. Am fost in Sydney unde mi-a placut foarte mult si in multe locuri mai putin cunoscute din imprejurimile megalopolisului ce poarta numele de Adelaide. Am avut mult de invatat (si inca am), ceea ce imi ocupa foarte mult timp. In rest, viata de aici e dulce, usoara, simpla si frumoasa si mi se intampla des sa ma gandesc ca orasul asta pare desprins dintr-o poveste dintr-o alta lume, dintr-un alt timp.
Pe de o parte, imi lipseste aglomeratia de tip european, stilul sofisticat al oamenilor, al arhitecturii, al muzicii, al artei etc etc. Pe de alta parte, ma gandesc ca e un pret prea mic cel pe care il platesc pentru a trai intr-o tara unde rata somajului e nesemnificativa, unde orice om obisnuit isi permite o casa cu curte mare, masina si toate cele, unde oamenii sunt relaxati si muncesc ca sa traiasca si nu invers, unde plaja e la 20 de minute distanta, unde vara tine cam jumatate din an si unde reteaua stradala e atat de bine pusa la punct incat nici cea mai dezorientata persoana nu se poate pierde
(intelegeti la cine ma refer).
Oamenii pe care i-am intalnit mi-au devenit prieteni foarte buni si pot zice sincer ca m-au facut sa ma simt binevenita inca de la inceput. In perioada urmatoare o sa aflu unde o sa lucrez anul viitor in cadrul stagiului obligatoriu pentru terminarea masterului si, desi inima imi e alaturi de Adelaide si de oamenii de aici, ma gandesc ca mi-ar placea o noua aventura in Sydney sau Melbourne.
Asa e firea omului nestatornica… Cand am avut parte de aglomeratie, mi-am dorit liniste. Acum, ca am parte de liniste si echilibru, imi pare ca e cam monoton. Mare ti-e gradina, Doamne, si..desi nu sunt mare sportiva, cred ca la un moment dat sigur si eu i-am sarit gardul
03/09/2010 at 15:51
Draga sportiva, mi-e dor de tine si cred ca din cand in cand fiecare ar tb sa mai sara garduri:P
imbratisari >:D<
04/09/2010 at 03:25
Ana, inseamna ca eu mi-am indeplinit misiunea
Si mie mi-e dor de tine si vreau mult sa ne intalnim. Eu vin acasa in decembrie, asa ca sper sa ne vedem la o cafea. Daca nu, macar de colind la liceu, ca anul trecut am intrerupt traditia din cauza gripei porcine.