Oz, here I come!

Tocmai ce m-am intors dintr-un tur de trei zile din celebrul desert/bush/outback, iar impresiile sunt extrem de placute. Am fost intr-un grup de 6 turisti, ghidul nostru fiind un nene fermier pe la vreo 40 de ani, care detine o ferma cu 6000 ha de pamant cam la 300 km de Adelaide. Am stat la ferma lui, unde are mii de oi si 5-6 pisici ciufulite, pe care le-am jughinit imediat ce am ajuns la destinatie. Casa arata ca orice casa obisnuita, cu camere mai mari ca de obicei si destul de multe muste, cu toate ca nu e inca vara. Din noiembrie incolo te napadesc mustele cum iesi din casa si trebuie sa ai grija cand deschizi gura daca nu vrei sa papi vreo delicatesa :D.

In prima zi ne-am oprit pe drum intr-un country town numit Clare Valley, unde am luat pranzul. E un orasel mic si simpatic, unde majoritatea localnicilor se ocupa cu productia vinului (de abia azi, la intoarcere, ne-am oprit la o vinarie un am degustat fel de fel de minunatii). Am ajuns pe la ferma pe la 3 si jumatate, unde ne-am odihnit o ora, dupa care Tom (nenea fermierul) ne-a luat la plimbare pe plaiurile lui. Masina lui e un maxi-taxi destul de vechi, cu care a urcat insa pe dealuri mergand in paralel cu oi si canguri. Privelistea de acolo e minunata, mai ales ca noi am ajuns aproape de vremea apusului!

Seara Tom ne-a pregatit cina (pui Kiev cu diverse tipuri de salate), ne-am uitat la un film ca-n familie si am jucat scrabble.

Nu stiam ce ne asteapta a doua zi. Am fost treziti la ora 6, ne-a batut in usa pana a iesit toata lumea cu chiu cu vai si, dupa micul dejun, inainte sa se faca 7, eram deja in masina, in drum spre Flinders Ranges. Flinders Ranges e un lant muntos ce se intinde pe 400 km si este vechi de sute de milioane de ani. Geologii spun ca acum 500 de milioane de ani acesti munti erau mai mari si mai tari decat Himalaya, dar cu timpul, din cauza eroziunilor, arata acum ca niste dealuri. Ce e interesant e ca sunt formati din sute si sute de straturi diferite, numai bune de cercetat de catre vreun geolog pasionat.

Am ajuns, astfel, la Wilpena Pound – care e un fel de crater in interiorul muntilor, unde am facut bushwalking si am urcat pana am ajuns intr-un punct de unde aveam o priveliste superba. E frumos, dar am vazut munti mai interesanti (din punctul meu de vedere) in Romania.  Oricum, dupa asemenea efort, ne-am intors la parcare (intr-un parc), unde Tom deja ne pregatise pranzul – niste sandvisuri facute la gratar, care au disparut in cateva minute.

Dupa masa, am plecat in plimbare pentru scenic drive, de unde nu pun poze ca sunt prea multe si ocupa spatiu. Ideea e ca la un moment dat am ajuns intr-un bar din mijlocul pustiei – The Prairie Hotel – unde m-am simtit ca in Vestul Salbatic. Erau neni cu palarii de cowboy, foarte prietenosi. Aici am baut bere/lager pregatit special in outback, dupa o reteta unica (dupa cum s-a laudat managerul barului) si am admirat picturi aborigene care costau de la 4000 de dolari in sus. Special era meniul oferit de bar: cangur afumat, pate de emu si carnati de camila. Eeee – interesant, nu?


Asa…seara am mancat supa de dovleac (care mie tot nu imi place inca, dar e la mare moda aici) si am jucat poker si am castigat (din nou).

Astazi am trecut pe la parintii lui Tom intr-un satuc numit Jamestown la 15 km de casa lui cel mai apropiat vecin al lui Tom locuieste la o distanta de 3 km), unde am stat de vorba batraneste asa si am aflat niste legende de ale locului. Dupa aceea am trecut din nou prin Clare Valley, unde am baut vin si am gasit iar niste pisici bune de jucat cu ele.

Mi-a placut! Mai vreau!

PS: Poze pe facebook vor veni in curand.

Frrrrrrrrrrig! 22.08.2010Da,  s-a terminat iarna in Australia. De alaltaieri. Si astfel s-a terminat si perioada de hibernare a blogului. Ce s-a intamplat in perioada asta? Pai, destul de multe, avand in vedere ca viata aici e activa, chiar si in timpul celei mai reci ierni din ultimii 20 de ani de aici. Bine, temperatura nu a scazut sub 10 grade in timpul zilei si 4 grade in timpul noptii, dar aici definitia iernii e diferita, in sensul ca e cu adevarat frig daca nu ti se mai usuca peste noapte hainele puse la uscat afara..

Asa, dupa cum spuneam, s-au intamplat destul de multe. Am fost in Sydney unde mi-a placut foarte mult si in multe locuri mai putin cunoscute din imprejurimile megalopolisului ce poarta numele de Adelaide. Am avut mult de invatat (si inca am), ceea ce imi ocupa foarte mult timp. In rest, viata de aici e dulce, usoara, simpla si frumoasa si mi se intampla des sa ma gandesc ca orasul asta pare desprins dintr-o poveste dintr-o alta lume, dintr-un alt timp.

Pe de o parte, imi lipseste aglomeratia de tip european, stilul sofisticat al oamenilor, al arhitecturii, al muzicii, al artei etc etc. Pe de alta parte, ma gandesc ca e un pret prea mic cel pe care il platesc pentru a trai intr-o tara unde rata somajului e nesemnificativa, unde orice om obisnuit isi permite o casa cu curte mare, masina si toate cele, unde oamenii sunt relaxati si muncesc ca sa traiasca si nu invers, unde plaja e la 20 de minute distanta, unde vara tine cam jumatate din an si unde reteaua stradala e atat de bine pusa la punct incat nici cea mai dezorientata persoana nu se poate pierde :D (intelegeti la cine ma refer).

Oamenii pe care i-am intalnit mi-au devenit prieteni foarte buni si pot zice sincer ca m-au facut sa ma simt binevenita inca de la inceput. In perioada urmatoare o sa aflu unde o sa lucrez anul viitor in cadrul stagiului obligatoriu pentru terminarea masterului si, desi inima imi e alaturi de Adelaide si de oamenii de aici, ma gandesc ca mi-ar placea o noua aventura in Sydney sau Melbourne.

Asa e firea omului nestatornica… Cand am avut parte de aglomeratie, mi-am dorit liniste. Acum, ca am parte de liniste si echilibru, imi pare ca e cam monoton. Mare ti-e gradina, Doamne, si..desi nu sunt mare sportiva, cred ca la un moment dat sigur si eu i-am sarit gardul :)

Ok…da, stiu, a trecut o gramada de vreme de cand n-am mai scris aici, ceea ce confirma faptul ca nu sunt in stare sa tin un blog. Am mai incercat eu acum cativa ani cu unul si tot asa a sfarsit, dupa cateva posturi. Ei bine, totusi ca sa nu moara de tot, am niste minute libere acum, pana plec intr-un car trip spre Melbourne cu niste prieteni. Deci pot sa rezum in cateva linii ce s-a intamplat in ultimele (aproape) 2 luni.

Masterul….ei cu masterul e o problema, imi place foarte mult, numai ca e challenging. Am schimbat total domeniul de studiu si saptamana trecuta la cursul de energy technology perspectives am cam avut dificultati cu integralele si electricitatea. Eeee… sper ca am trecut totusi cu bine de examen. Primul examen (la energy economics) l-am luat cu B, desi sincer ma gandeam ca o sa fie primul examen din viata mea pe care o sa il pic. In orice caz, la scoala e foarte bine. Am niste colegi minunati, cu care ma simt foarte bine. Suntem 12 in curs, fiecare cu un background diferit (economisti, avocati, geologi, ingineri etc), ceea ce face din noi un grup cel putin…special :D

Vremea s-a mai schimbat, a cam venit toamna pe aici, insa inca mai prinzi o zi de plaja din cand in cand daca ai noroc si nu ai cursuri, examen sau de completat assignments.

De Paste a fost foarte frumos, am luat masa in familie, am fost la bowling si dup-aia pe plaja sa vedem apusul. Luni am fost la un picnic cu romanii de aici, care sunt foarte de treaba.

In ultimele doua zile am fost in Kangaroo Island, o insula cam la 150 de km in larg distanta de Adelaide, unde am vazut canguri in salbaticie, wallabies si koala, am fost intr-un parc natural (Paul’s Park, daca vreodata aveti ocazia sa ajungeti aici – il recomand) unde am tinut in brate un sarpe constrictor :))) si am vazut emu si gaini si rate si lama si alte animalute toate la un loc in aceeasi curte cu turisti cu copii si tot tacamul. Cine ma are prieten pe facebook o sa poata vedea pozele in curand :) A! Nenea asta (Paul) e nebun: in timpul turului gasea cate o victima sa o puna sa faca ceva pentru animale. Pe mine m-a nimerit sa imi dea o galeata cu graunte sa impart copiilor sa hraneasca cangurii si ce mai era pe acolo. Numai ca, indemantica dupa cum ma stiti, n-am fost in stare sa tin galeata aia destul de sus si au venit toate animalele dupa mine. Nu mai zic ca m-am noroit toata si ca aveam urme de labe de cangur si limba de lama pe haine. Plus ca m-au urmarit niste pasari emu prin toata curtea Eeeeee!! Asta ca sa se stie ca nu m-am schimbat si sunt la fel de clumsy ca si inainte.

Dupa cum am zis mai sus, trebuie sa fug rapid ca plecam intr-o noua aventura. Mergem cu masina spre Melbourne si ocolim pe Great Ocean Road, unde am auzit ca sunt niste peisaje foarte frumoase cu oceanul si niste stanci gen Stonhenge australian, plus ca la un moment dat o sa ajungem in rainforest.

Numai bine si sper sa revin curand, desi nu pot sa promit nimic, ca nu ma tin de cuvant!

Paaaaaa!

Am ajuns! Dupa un lung zbor, pe care cred ca nu o sa-l mai fac pentru o perioada lunga de acum incolo, pe ruta Londra-Abu Dhabi-Sydney-Adelaide, am ajuns in sfarsit in camera mea de camin vineri seara. M-am imprietenit repede cu colegii de camin si tot vineri seara am si iesit in oras, pentru ca in Adelaide acum e un festival de muzica techno cred (nu ma pricep eu la genurile astea) si era musai sa mergem. N-am mai vazut atatia tineri la un loc de cand ieseam in oras in Liverpool in primul an de facultate. Autobuzele pline de studenti dressed up, strazile aglomerate, galagie, nebunie, vis. Singura diferenta ar fi emisfera si temperatura de 30 de grade Celsius chiar si noaptea.

In fine, ieri am fost in Central Market unde gasesti tot ce vrei si nu vrei in materie de fructe, legume, peste, fructe de mare, branzeturi si asa mai departe. Oamenii sunt super prietenosi, cum n-am mai vazut pe nicaieri (na, ce am remarcat si eu in 2 zile de cand sunt aici).  E adevarat ca intr-o tara care e mereu insorita e si greu sa te deprimi si sa nu fii vesel si de treaba.

Ieri dupa-amiaza am fost la plaja la Glenelg, care cred ca e zona mea preferata din oras :)) Nisip alb si fin, apa calda, plaja nu prea aglomerata, palmieri, spatiu, magazine si restaurante micute si cochete… vis din nou.

Si oamenii sunt frumosi! Sportivi, bronzati si blonzi (in mare parte)!!

Cartierele arata cam ca cele din California, cu case cu un singur nivel (ca doar au spatiu unde sa se intinda), garduri joase sau deloc, palmieri peste tot si strazi largi cu cateva benzi pe sens, chiar si in suburbii.

E bine, e frumos, imi place! Maine incepe orientation week si o sa imi cunosc si colegii.

Cam atat deocamdata. E 9 dimineata la mine acum (duminica), dar sunt treaza de la 6.30, ca n-am reusit sa ma obisnuiesc inca cu fusul asta orar.


Plec intr-o jumatate de ora la plaja, asa ca trebuie sa ma pregatesc.

Revin zilele astea cu primele impresii despre colegi si scoala.

Paaaaaaaa!

Mai sunt cateva zile pana imi iau zborul de acasa. Mai precis, plec joi spre Londra. O sa stau acolo cateva zile sa ma relaxez cu prietenii de acolo, dupa care o sa fac marea calatorie catre Australia. Ideea e ca iar am facut niste prostii demne de tinut minte inainte de plecare. Asta ca sa produc pagube alor mei sa nu le fie dor de mine.

Deci ce s-a intamplat? Eeee… pai saptamana trecuta am facut accident.  Nu in intersectie. Asa, discret, pe drum. Era dimineata (aveam programare la dentist) si, in pofida timpului nefavorabil, mi-am facut curaj sa plec cu masina, desi nu sunt cea mai indemanatica soferita din lume. La nici macar un kilometru de casa s-a intamplat minunea. Mergeam constant cu 30 km/h, cand din zare am vazut ca se apropie din sens opus o alta masina si, cu inteligenta mea sclipitoare, m-am gandit sa franez un pic ca sa trecem usurel unul pe langa celalalt (ca mi se parea mie strada ingustata din cauza zapezii).  Dar minunea minunilor. Masinuta s-a facut sanie cu zurgalai si a alunecat pe contrasens, direct in masina cu pricina. Poc si de la capat, cum s-ar zice. Noroc ca celalalt sofer a fost un tip de treaba si simpatic, s-a rezolvat problema pe cale amiabila, i-am dat asigurarea… mi-am cerut scuze de cateva zeci de ori de-a lungul zilei (cat ne-am plimbat prin oras pe la birourile de asigurare, xerox etc). Am ramas cu un far spart, bara crapata si o mama nervoasa :)))

Oricum, am mai facut eu un accident de genul asta acum 2 ani jumate inainte sa plec in Franta. Am ramas fara carnet atunci, dar macar am avut parte de un an bun. De-aia eu sunt optimista si tind sa cred ca accidentul asta e un semn bun si ca anul asta in Australia o sa fie excelent!!

Eh…optimista, optimista. Dar ar fi fost bine ca ‘semnele’ astea sa se opreasca aici. Ei bine, nu! Eu sunt speciala. Trebuia sa mai fac ceva. Si chiar n-as fi scris despre isprava cu masina, daca nu se intampla si asta cu calculatorul. Deci da..astazi am ars un calculator. Nu stiu cum am reusit, ideea e ca s-a intamplat. Am vrut sa setez configuratia la internet pe calcul lui tati de la serv, dar n-a mers (adica nu m-am descurcat ca era si Vista in romana si cred ca nu avea instalata placa de retea :D). Asa ca am zis sa bag internet pe calcul meu vechi din clasa a IX-a ca sa aiba ai mei cum sa tina legatura cu mine (ca eu ma car cu laptopul meu ca de obicei). Zis si facut. I-am dat drumul (dupa mai bine de jumatate de an), a dat o eroare, dar pana la urma s-a dezmortit, dupa care m-am gandit sa mai fac curatenie pe el, ca sa mearga mai usor. Mda…si i-am dat un disk cleanup pe C si l-am lasat sa isi faca treaba (mai batraneste, ca na..are 8 ani). Eh…si cat mai sortam eu niste lucruri prin casa, aud deodata ca se opreste morisca (face/facea un zgomot destul de tare de la cooler) si am simtit ca miroase a ars :| Eh, da. A crapat. I-a venit sorocul. Dar de ce tocmai acum? Si de ce mi s-a intamplat tocmai mie?

Pai daca nu mi se intamplau mie chestiile astea, nu mai eram eu. Am stiut mereu ca sunt cam clumsy, dar parca nici chiar asa.

Hai pa la revedere, ca imi creste tensiunea!

Adica 20 de la est la vest si 90 de la nord la sud. Asa e Adelaide planificat. Adica eu stau si ma gandesc cat de mare e: o fasie de 20 km pe distanta Targoviste-Bucuresti. De fapt, chiar mai mult decat atat. Nu duc lipsa de spatiu australienii astia. Avand in vedere ca o sa stau la exact 5 km de centru, inseamna ca e bine, nu e rau deloc.

Deci asa sta treaba. Eu stau in B, iar in A e Victoria Square, unde se afla si facultatea mea. Se ajunge acolo intr-o ora pe jos, 10 minute cu masina, cam 15-20 cu autobuzul. Not bad. Ma intreb acum oare cat fac de la mine pana la ocean :D

Apropo, toate denumirile astea de pe harta sunt numele suburbiilor. Unde scrie Adelaide e CBD, adica central business district, unde se afla Parlamentul Australiei de Sud (stat a carui capitala e Adelaide) majoritatea magazinelor, a sediilor marilor companii, universitati etc. In mare parte, locuitorii orasului stau in suburbii.

De asemenea, Adelaide e cunoscut si ca ‘the twenty-minute city’. Datorita retelei stradale extrem de bine organizate, traficul in oras nu este o problema si se pare ca poti ajunge in centru din cea mai indepartata suburbie in doar 20 de minute. Acum nu ma intrebati care sunt limitele lor de viteza, ca nu stiu!

Oricum, Adelaide are 1.100.000 de locuitori si o suprafata ceva mai mare decat a Londrei (1826 km² versus 1706 km²). Densitatea populatiei este insa de cateva ori mai mica. La ce spatiu au oamenii astia, cred ca pentru ei expresiile ‘nu mai am aer’ sau ‘simt ca ma sufoc’ nu au niciun fel de semnificatie.

Ok, bun. Stim ca englezii nu sunt (neaparat) birocrati si ca lucrurile in UK se rezolva destul de repede. Asta spre deosebire de francezi, unde deschiderea unui cont in banca poate dura cateva saptamani. Australienii insa m-au impresionat. Se vede ca au radacini britanice si se pare ca isi depasesc in eficienta stramosii din Batranul Albion.

Deci ieri, din Romania, mi-am deschis cont in banca in Australia. Cum? Online. Procedura dureaza cam 5 minute si ei zic ca dupa ce iti faci aplicatia, dureaza intre 5 si 15 zile pentru a activa contul (asta ca sa aiba timp  sa verifice veridicitatea datelor oferite in aplicatie). Insa azi am avut parte de o surpriza placuta. Am primit mail cum ca deja a fost activat contul meu si il pot utiliza. Intr-adevar, numai pentru depozite pana ajung in Australia. Conditia ca sa poti extrage bani si sa faci transferuri este ca in termen de 90 de zile de cand ti-ai deschis contul sa te prezinti la o agentie a bancii Westpac pentru identity check (adica te duci cu pasaportul si dovada ca ai o adresa stabila in Australia si gata). As simple as that! Plus ca pentru primele 6 luni nu platesti taxa de administrare a contului, iar daca in fiecare luna depui mai mult de 2000 AUD, nu mai e nevoie sa platesti deloc astfel de taxe.

Bravo, Australia! Deja imi sare inima de bucurie ca ajung intr-un loc unde lucrurile se misca atat de repede!

Pages

December 2014
M T W T F S S
« Sep    
1234567
891011121314
15161718192021
22232425262728
293031  

Join 6 other followers

Follow

Get every new post delivered to your Inbox.